Stimați acționari,
Haideți să scriu pe scurt sau pe lung despre motivele unei candidaturi și cum se raportează aceasta la viitorul Fondului și bunăstarea tuturor investitorilor FP.
Începuturile mele în investiții
Am început să investesc prin 1997 când eram anul I la ASE. Mi-aduc aminte, prima mea bursă de merit la Facultatea de Management era 300 000 lei vechi. Atunci statul nu prea avea bani, mai rău decât acum, și așa că aceasta s-a plătit prin decembrie-ianuarie, pentru vreo 2 luni și ceva.Am luat 600 000 lei și am decis, spre disperarea prietenei mele de atunci, să investesc 500 000 de lei vechi într-un fond mutual. Acesta s-a dovedit a fi prost administrat, să nu zic mai mult, (cum erau multe chestii în România în acei ani).Dar am învățat o lecție valoroasă: trebuie să fiu autodidact și să mă bazez pe cunoștințele mele, și să învăț în continuu.
Primele lecții și ambiția independenței financiare
Aveam deja o ambiție, să devin complet independent financiar, (FI, Financial Independence, independent de mine a devenit o mișcare internațională ulterior, se pare că mulți oameni visau la același lucru).Eu aveam deja un număr în minte, unde trebuie să ajung.
Așa că, după câțiva ani de studiu, și strâns câteva burse de merit suplimentare de la același ASE, am decis să intru pe Bursă, în 1999. Pe BVB, prin Vanguard cum se chema atunci, acum este Tradeville.Deci sunt clientul lor de 26 de ani. Unii dintre dvs. își amintesc, poate, RASDAQ, dividende care se anunțau și apoi domnii de la companii uitau să le mai plătească, trebuia să alergi după ei etc. Am început să strâng un capital bursier an de an.
Cariera internațională și experiența acumulată
După încă vreo 2-3 ani am avut pregătirea profesională și norocul să pot avea o frumoasă carieră internațională. Am devenit contabil/Controller/Financial Manager la o companie din domeniul energiei (petrol și gaze), Transocean Ltd., care atunci avea o capitalizare de 60 mld. USD, era una din componentele de bază ale S&P500.
Am avut două șanse:
Un Director Financiar american din Houston să mă aprecieze foarte mult pentru pregătirea mea și, Toți americanii din companie cu pregătirea necesară pentru un astfel de job să nu își dorească să se ducă în Africa.
Așa că la 25 de ani am ajuns Chief Accountant și mai apoi Country Controller/Financial Manager în Douala/Camerun. Rol de mare responsabilitate și multă presiune.Eram cel care superviza finanțele unei filiale care înregistra 100 milioane de $ pe an. Răspundeam și raportam direct către Country Manager. De fapt, erau perioade bune de timp în care noi eram singurii expați de pe sol (mai aveam în jur de 50-70 de expați pe rig, adică pe platforma offshore).Răspunderea și stresul veneau cu un pachet compensațional pe măsură, un pachet total exprimat în 6 cifre, în dolari. În 2005-2008, aceștia chiar erau bani.
Eu fiind frugal din fire, având tot timpul această ambiție a independenței financiare (FI), și faptul că munceam de dimineață până seara, de multe ori și în weekend, (aveam sentimentul de burnout) în fiecare lună economiseam și investeam cel puțin 80% din venitul realizat.Adică lună de lună investeam sume mari de bani din salariul meu de expat în Camerun (ulterior în alte 8 țări unde am lucrat ca expat, revin) în Bursă. BVB, dar între timp și bursa americană și bursele mari europene.
Citeam foarte mult, mentorul meu de la distanță devenise Warren Buffett, eram (cum sunt și acum de altfel) focusat pe value investing și prin construirea unui portofoliu focusat pe termen lung. Așa că nuca mică devenea un bulgăre tot mai mare și se tot rostogolea.Am avut șansa sau inspirația să fiu destul de defensiv la momentul respectiv, așa că am folosit criza din 2008-2009 să cumpăr tot mai mult pe măsură ce piața tot scădea.
În tot acest timp investeam și la BVB și internațional. Între timp am ajuns în Asia Centrală (eram Caspian Sea Finance Manager, peste Azerbaijan, Turkmenistan, Kazakhstan), îmi era mai ușor să vin în vacanță în România, veneam de 3 ori pe an.Așa că am putut vedea și analiza potențialul FP taman când acesta se lista la Bursă. Restul este istorie, am cumpărat FP și sunt acționar FP de peste 15 ani.
De ce Fondul Proprietatea
Întotdeauna am căutat să fiu cât mai bine informat legat de toate aspectele activității companiilor în care am investit, la fel am făcut și la FP. Urmăream tot ce mișca, mi se părea un Fond foarte interesant, mai ales în contextul în care creșterea și randamentul oferit acționarilor a fost bun (așa și așa la început, dar apoi tot mai bun).
Între timp am ajuns în Statele Unite, expat în Texas la sediul central al companiei. Aici am învățat tot mai mult despre portfolio management și investițiile mele se deschideau tot mai mult către SUA.Mai greu să vin în România. Dar urmăream FP de la distanță.
După încă o perioadă compania mi-a oferit un rol de deschizător de drum în România (erau primele faze ale explorării marine din zona pe care toți o știm azi de Neptun Deep).Am acceptat doar pentru că voiam să fiu aproape de familia extinsă (părinți, bunici etc) care îmbătrâneau și treceau prin probleme de sănătate, așa că am preluat acest rol care ținea de divizia europeană, dar bazat în România.
Implicarea mea la AGA și interacțiunile cu managementul FP
Revenit în țară, am putut să particip constant la AGA FP. De fiecare dată. L-am cunoscut și am rămas impresionat de Mark Mobius (așa numitul guru al piețelor emergente).Am pus întrebări în AGA și am primit răspunsuri mai bune și mai puțin bune de la Grzegorz Koniecny, managerul FP în acea vreme. Poate unii dintre dumneavoastră și-l mai amintesc. Gregorz avea un stil mai aparte, uneori părea arogant. Eu îi tot puneam întrebări dificile, nu știu cât de mult îi plăcea.
Apoi a plecat Gregorz, a plecat și Mark Mobius (s-a dus să-și facă fond propriu și nu a mai venit pe la noi în AGA). A venit Johan Mayer, care la început mi-a lăsat o impresie bună, am avut senzația că este un pas înainte față de Grzergorz.
În tot acest timp, boardul era destul de stabil, erau oameni valoroși de la care în principiu te puteai aștepta la lucruri bune. Unul dintre ei era dl. Steven van Groningen, care era în același timp CEO Raiffeisen, cred că vi-l aduceți aminte.Un om de înalt nivel profesional, cu multă experiență și un respect deosebit față de acționari, pe care noi, acționarii FP am avut șansa să îl avem reprezentant.
Problemele apărute și primele semnale de alarmă
La un moment dat, prin 2018-2019 am observat o situație la nivelul Fondului care putea afecta în mod defavorabil randamentul investiției noastre (a acționarilor). Am avut sesizări la managerul Fondului (Johan Mayer) în care le semnalam potențiale riscuri.Pentru că drepturile noastre sunt și trebuie protejate de Comitetul Reprezentanților Acționarilor (CRA), am inițiat discuții cu dl. Van Groningen, reprezentantul nostru. Dumnealui și-a luat foarte mult timp din programul său ocupat pentru a încerca să abordeze eventualele riscuri de portofoliu, să lucreze cu cei din Luxemburg, pentru a se asigura, la acel moment, că integritatea investițiilor noastre (going forward) să fie protejată.
Lucrurile au mers în continuare bine din punct de vedere al randamentului, Fondul a tot crescut. Au intrat fondurile de pensii românești care au tot început să cumpere acțiunile Fondului, pe măsură ce investitorii străini tot vindeau marcând profitul.Fondurile de pensii au cumpărat atât de mult, încât la un moment dat, prețul din piață era peste valoarea activului net. Iar fondurile de pensii (împreună) ajunseseră la aproape 50% din activ.
Ulterior a venit și statul acționar. Totuși fondurile de pensii dețineau de departe cel mai mult. Dar cum aceste fonduri sunt prin esență pasive și nu doresc să se implice direct, fondul mergea din rutină pe direcția fixată de Elliott Investment Management (fondul activist din SUA), cu toate că Elliott vânduse mai mulți ani.Eh, aici e aici, probabil nedorind o poziție contradictorie cu statul care între timp devenise acționar, fondurile de pensii au început să vândă. Și au vândut masiv. Au ajuns de la aproape 50% la cam 1-2% cât mai au acum (poate și mai puțin, că acum raportările lor se fac decalat cu câteva luni). Cineva spunea că le era frică că FP va deveni un al șaselea SIF.
Probabil avea dreptate, acesta era într-adevăr un risc. După cum s-a și văzut. A venit anul 2023-2024 cu acea cerere a Ministerului de demarare a unui nou proces de selecție.
Anii 2023–2025: criza selecției și mobilizarea acționarilor
După aproape 2 ani de tărăgănări, în aprilie 2025 a fost acea AGA anuală, la care unii dintre dvs. ați fost poate. Acolo, Sarkany Istvan, cu mine și cu Sebea Mihai, am pus întrebări foarte dure Consiliului (CRA) referitor la procesul de selecție (vă amintiți că multe zvonuri circulau în piață, dar CRA tăcea mâlc și trata acționarii cu o aroganță incredibilă).Aceeași aroganță din partea CRA și în acea AGA, dar fiind strânși cu ușa de acționari, care le cereau să nu se mai ascundă, o zi-două mai târziu CRA a venit cu acel anunț șoc în care au anunțat alegerea lor pentru administratorul unic pe care îl vor propune (înainte de finalizarea negocierilor și a due diligence, incredibil!!!).
Alături de Mihai și Istvan, am avut șansa să ne întâlnim și cu Matej Rigelnik și să facem schimb de cărți de vizită, în cadrul acestei AGA din aprilie. În acest colectiv, ne-am alarmat imediat ce am văzut anunțul șocant al CRA.
De aici, povestea o știți, analize financiare, studii peste studii, interpelări, scrisori trimise către CRA (în care ei au răspuns inițial prin a spune că un grup de acționari care au mai puțin de 1% îi deranjează pe ei, vezi Doamne). Matej s-a implicat fenomenal.Mai multe analize, mai multe interpelări. Grupului nostru i s-a alăturat ulterior și Octav Moise, care la rândul său a susținut punerea tuturor întrebărilor dificile către acel CRA care era să ne ducă Fondul într-un loc în care acționarii nu doreau.
Munca de protejare a intereselor acționarilor a fost titanică. Fiecare dintre noi, cei mai sus menționați, si-a pus timpul si propria experiență pentru Fond. De multe ori îndoiala își făcea locul. Vom reuși noi să facem ceea ce s-a mai încercat în România, dar niciodată nu s-a reușit?Vom reuși noi să învingem acest sistem bine pus la punct prin care se încerca să se vâre acționarilor o soluție care nu era ceea ce ei își doreau?Pe măsură ce studiam tot mai mult, tot mai multe detalii ieșeau la suprafață. Erau campanii bine orchestrate în presă prin care se încerca să se susțină propunerea CRA și decredibilizarea (că nu știu ce vorbesc, că sunt puțini, etc.) acțiunilor acționarilor care încercau să își protejeze interesul prin a pune întrebări.
Rezultatul și semnificația momentului 29 septembrie
Pe 29 septembrie am avut răspunsul. Am văzut, noi, dar și întreaga piață de capital, că fondul are acționari care își cunosc foarte bine drepturile și știu să își protejeze investiția.S-a spus că am făcut revoluție, poate este prea mult spus, nu știu. Dar răspunsul acționarilor a fost copleșitor și cei care am muncit pentru Fond am fost recunoscători pentru faptul că investitorii s-au mobilizat la vot într-o acțiune fără precedent. Peste 1000 de acționari au votat (mici și mari).După cum spun datele publicate, challenge-ul față de procesul inițiat de CRA a fost extraordinar: 97% din voturile manifestate (787 milioane voturi) au votat pentru anularea procesului de selecție făcut de acel CRA, doar 3% dintre voturile manifestate (25 milioane voturi) au votat împotriva (în plus 380 de milioane au fost abțineri).
Mai mult, acționarii au dispus, în mod covârșitor și indubitabil, revocarea întregului CRA care a fost implicat în acest proces de selecție. Trebuie spus aici că aceștia au fost patru, pentru că al cincilea membru a dat dovada de integritate și corectitudine în ciuda, ne imaginăm, unor presiuni teribile, și a demisionat în mai, imediat după acel anunț șoc mai sus menționat.Îi mulțumim doamnei Lăcrămioara Isărescu pentru integritate și curaj. Un semnal clar, care ne-a dat și nouă acționarilor, un motiv suplimentar pentru a face analizele care trebuiau făcute.
Privind spre viitor
Așa am ajuns astăzi. Momentul în care munca de construcție începe. Momentul în care alegem viitorul către care se îndreaptă Fondul. Ceea ce vreau să facem este ceea ce am discutat împreună, de-a lungul anilor, la AGA.Dorim un Fond care să trateze egal toți acționarii, care să ofere randament acționarilor prin continuarea distribuirilor de capital, dar și dezvoltarea sa prin creșterea valorii deținerilor din portofoliu. Dar despre cum vom face acest lucru într-un post viitor, pentru că deja am scris foarte mult.Dacă ați ajuns cu lectura până aici, eu vă mulțumesc foarte mult pentru interes și apreciez răbdarea dumneavoastră.
Am făcut acest post un pic mai lung decât mi-am propus, dar am vrut să răspund cât mai detaliat, într-un mod autentic, pentru a putea colegii acționari să își facă o impresie cât mai largă despre ce înseamnă investitorul, dar și omul Florian Munteanu.